565.
Când nu suntem nimica
1. Când nu suntem nimica
Eşti totul Tu în noi,
Isuse, ne-mbraci cu Tine
Atunci când suntem goi.
/: Şi intri-acolo unde
E uşa larg deschisă
Străluminând lăuntrul
Cu-o viaţă nedescrisă. :/
2. Tu creşti frumos în straturi
Curat de orice spin,
Acolo rodul dulce
Ţi-l înmulţeşti deplin.
/: Şi-Ți faci lucrarea-Ţi sfântă
Când nimeni nu-Ţi stă-n cale
Atunci îţi pui pecetea
Dumnezeirii Tale. :/
3. Să fiu deplin nimica
Isuse, vreau şi eu,
Să poţi fi totu-n mine
Mereu, mereu, mereu.
/: O, dorul vieţei mele
Să crească-n sfânta-Ți fire
'Nălţând-o pretutindeni
Statornic în iubire. :/