544.
Când nici nu existam
1. Când nici nu existam şi nici n-aveam suflare
Din cer încă de-atuncea mă vegheai.
Când nici chip nu aveam și nici vreo zi sub soare
În Cartea vieţii numele-mi scriai.
R: Te laud! Te laud!
Te laud căci ai iubit sufletul meu!
Eşti sfânt, eşti drept, eşti bun, eşti mare!
Te laud căci numai Tu eşti Dumnezeu!
2. Mă cercetezi 'n-ascuns, m-acoperi cu-ndurare
Şi eşti cu mine-atunci când mă trezesc.
O, cât de nepătruns eşti în a Ta lucrare
De-aceia, Doamne, Numele-Ţi slăvesc.
R: Te laud! Te laud!
Te laud căci ai iubit sufletul meu!
Eşti sfânt, eşti drept, eşti bun, eşti mare!
Te laud căci numai Tu eşti Dumnezeu!
3. Oriunde aş pleca Tu eşti mereu cu mine,
Cu Tine chiar şi noaptea este zi,
Cu Tine nu voi fi nicicând dat de ruşine
Căci mâna Ta mă va călăuzi.
R: Te laud! Te laud!
Te laud căci ai iubit sufletul meu!
Eşti sfânt, eşti drept, eşti bun, eşti mare!
Te laud căci numai Tu eşti Dumnezeu!