535.
Vorbește Doamne, căci sunt rob
1. Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob
Şi robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Şi dragoste mai multă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Şi dragoste (bis) mai multă.
2. Vorbeşte, Doamne, căci în piept
Mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept,
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
În vreme de zăbavă.
Nebun mă face-orice-nţelept,
Dar eu cu mai mult dor Te-aştept
În vreme (bis) de zăbavă.
3. Vorbeşte, Doamne, căci sunt gol
Şi-mi bate-n suflet vântul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol
De când pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat Cuvântul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol
De când pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat (bis) Cuvântul.
4. Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
Şi flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob
Dar eu din dragoste sunt rob
Şi robul Tău ascultă.
Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob
Dar eu din dragoste sunt rob
Şi robul Tău (bis) ascultă.