535.

Vorbește Doamne, căci sunt rob

1. Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob Şi robul Tău ascultă. Mai toarnă-mi iar ulei în ciob, Mai dă-mi din grâul Tău un bob Şi dragoste mai multă. Mai toarnă-mi iar ulei în ciob, Mai dă-mi din grâul Tău un bob Şi dragoste (bis) mai multă. 2. Vorbeşte, Doamne, căci în piept Mi-e inima firavă. Nebun mă face-orice-nţelept, Dar eu cu mai mult dor Te-aştept În vreme de zăbavă. Nebun mă face-orice-nţelept, Dar eu cu mai mult dor Te-aştept În vreme (bis) de zăbavă. 3. Vorbeşte, Doamne, căci sunt gol Şi-mi bate-n suflet vântul. Căci mii de corbi îmi dau ocol De când pe-al inimii pristol Ţi-ai aşezat Cuvântul. Căci mii de corbi îmi dau ocol De când pe-al inimii pristol Ţi-ai aşezat (bis) Cuvântul. 4. Mai dă-mi din pâinea Ta un drob Şi flacără mai multă. Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob Dar eu din dragoste sunt rob Şi robul Tău ascultă. Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob Dar eu din dragoste sunt rob Şi robul Tău (bis) ascultă.