534.
Tu Soarele nădejdii sfinte
1. Tu, Soarele nădejdii sfinte,
Tu sfânt alin în suferinţi.
/: Isus – învie din morminte
Nădejde-alesei biruinţi! :/
2. Ne-a obosit a noastră viaţă
Sub greul munte de nevoi.
/: O, vino astăzi şi dezgheaţă
Nădejdea-amorţită-n noi! :/
3. Înviorează-ne credinţa,
Trezeşte iar un sfânt avânt
/: Să nu ne-nghită suferinţa,
Să nu ne culce la pământ! :/
4. Căci nu cei doborâţi Isuse,
Nici morţii nu Te-or lăuda
/: Şi nici nădejdile apuse
Nu-Ţi vor cânta mărirea Ta. :/
5. Ci numai cei cu viaţă plină
Pot lăuda Numele-Ţi sfânt.
/: Ei au privirea-n veci senină
Căci se hrănesc cu-al Tău Cuvânt. :/
6. Ridică-ne deasupra noastră,
Învie iar nădejdea-n noi
/: Şi spre tăria cea albastră
Privirea să ne-o ţii apoi! :/
7. Osana! Numele Tău mare
Cu-ntreagă gură-L vom cânta!
/: Iar viaţa fi-va sărbătoare
Acum şi-n veci spre slava Ta! :/