528.
Iubirea adâncă a Tatălui
1. Iubirea adâncă-a Tatălui
Nimic nu o măsoară,
Ce-avea mai scump El dărui,
Făcând din noi comoară.
Durere de-nchipuit,
Căci Tatăl Şi-a-ntors Faţa!
Pe Cel ales L-a părăsit,
Iar nouă ne-a dat viaţa.
2. La Fiul răstignit privesc
Păcatul cum îl frânge,
În rând cu cei ce Îl hulesc
Şi vocea mea-L străpunge.
Pe cruce eu Te-am ţintuit,
Iar când Ţi-ai dat suflarea,
Al nopţii chin s-a risipit
Şi ne-ai adus iertarea.
3. Cu ce-aş putea să mă mândresc
Căci daruri n-am, nici fapte.
Cu învierea-I mă fălesc,
Cu salvatoarea-I moarte.
/: Oh, nu-s de-ajuns spre-a-Ţi mulţumi
Nici cânt, nici osanale!
Isus, cu viaţa Sa plăti
A mea răscumpărare! :/