521.
An de an, an de an
1. An de an, an de an, bate vântu-n grâu pe lan.
Spic pe spic se ţine-n vânt; cine-i singur, cade frânt,
Trece vântul... N-au nimic! Parcă te privesc şi-ţi zic:
„Dar tu ai? Dar tu ai, frate drag, un bob în spic?”
2. Săptămâni, săptămâni, cearcă lupul pe la stâni,
Dă târcoale hăulind: „Ia să văd ce pot să prind?”
Ba vrea oaie, ba vrea miel, nu le dă Emanuel.
,,Dar tu sai? Dar tu sai, să pui pieptul lângă El?”
3. Ceas de ceas, ceas de ceas, n-au albinele popas,
Toate zboară şi zoresc; în cămară toate cresc,
Numai trântorul haihui strică mierea-n jurul lui...
,,Tu zorești? Tu zorești? Eşti albina sau ce eşti?
4. În curând, în curând, vom da seama rând pe rând...
Tu – păstor, tu – ucenic, unde-s boabele din spic?
Tu – plugar, tu – învăţat, câtă miere-ai adunat?
,,Ce-ai făcut? Ce-ai făcut cu talantul ce ţi-am dat?”
5. „Doamne sfânt, Doamne sfânt, n-am fost mare pe pământ
Tu, Stăpânul meu Prea'nalt, mi-ai dat mie un talant;
Eu prin griji şi prin nevoi Ți-am adus acuma doi.”
„Aşa dar, aşa dar! O cetate-acum e-a ta!”