520.
Ce-i viața ta? (înmormântare)
1. Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum
Şi-apoi la ultima portiţă
Ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă,
Nu se mai șterge nicidecum.
2. Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai șterge nicidecum.
3. În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum.
Vei izbucni în plâns deodată,
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum.
4. N-o poate şterge decât sânge,
Dar sânge sfânt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frânge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge
Nu se mai şterge nicidecum.
5. Isus cel drag veni din zare
Ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare,
Dar dacă azi nu-I ceri iertare
Nu se mai şterge nicidecum.
6. Isus pe lemn răbdă arşiţa,
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămâiţa
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
Nu se mai vede nicidecum…