52.
O! Dătătorul vieții
1. O! Dătătorul vieţii,
Eu la picioare Îţi stau
Cum sta odată Maria
Cuvântul Tău ascultând
Când, cufundată în Tine,
De Tine se minuna.
2. Al Tău sunt în întregime,
Căci pentru mine Te-ai dat.
Tu m-ai iubit pân' la moarte:
Pe cruce-ai fost răstignit,
Ca să mă scapi din robie,
Din mâna Celui viclean.
3. O! cum apăsau pe Tine,
În noaptea neagră de-atunci,
Chinul, durerea şi groaza,
Păcatului nostru greu.
Azi însă chinul trecut-a
Şi-odihnă deplin-avem.