516.
Privind la bolta albastră
1. Privind la bolta albastră nu pot să nu slăvesc
Lucrarea Ta măiastră, o, Creator ceresc!
'N-atâta armonie, eu grijile-mi destram
Şi plin de bucurie cu dragoste exclam:
R: Eşti cel mai frumos și nimeni nu-i ca Tine!
Îţi cântă florile, Te-adoră zorile,
Eşti cel mai frumos!
Eşti cel mai frumos!
Măreţ şi înălţat, prin tot ce ai creat!
Eşti, Doamne, minunat! Eşti cel mai frumos!
2. De-atâta măreţie sunt, Doamne, copleşit
Şi-Ți cânt mereu doar Ţie, o, Tatăl meu iubit.
Când razele de soare zâmbind îmi bat în geam,
M-alint-n-acea splendoare și fericit exclam:
R: Eşti cel mai frumos și nimeni nu-i ca Tine!
Îţi cântă florile, Te-adoră zorile,
Eşti cel mai frumos!
Eşti cel mai frumos!
Măreţ şi înălţat, prin tot ce ai creat!
Eşti, Doamne, minunat! Eşti cel mai frumos!
3. Spre bolta cea senină, spre cerul infinit,
Un pumn firav de tină de Tine plămădit,
M-avânt, dorind fierbinte să zbor, să Te-ntâlnesc,
Pe Tine drag Părinte și-n taină să-Ţi şoptesc:
R: Eşti cel mai frumos și nimeni nu-i ca Tine!
Îţi cântă florile, Te-adoră zorile,
Eşti cel mai frumos!
Eşti cel mai frumos!
Măreţ şi înălţat, prin tot ce ai creat!
Eşti, Doamne, minunat! Eşti cel mai frumos!