506.
Sunt un pribeag fără de țară
1. Sunt un pribeag fără de ţară,
Rătăcitor prin lung pustiu.
Dar am în ceruri o comoară
Şi ţara mea e-n veşnicii.
R: Mă-ndrept spre cer
Să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin.
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi cu-al meu suspin.
2. Voi lepăda a mea povară
Eliberat de crucea grea.
Nădejdea mea nu o să moară
Şi voi intra-n odihna Sa.
R: Mă-ndrept spre cer
Să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin.
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi cu-al meu suspin.
3. Tu vezi ce grea e 'naintarea,
Mă lupt să biruiesc mereu.
Un dor nespus mă cheamă acasă,
E dorul după Dumnezeu.
R: Mă-ndrept spre cer
Să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin.
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi cu-al meu suspin.
4. Şi-mi voi parcurge calea toată
Şi voi ajunge-al meu sfârşit.
Primit voi fi cu bucurie
Acasă când voi fi sosit.
R: Mă-ndrept spre cer
Să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin.
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârşi cu-al meu suspin.