483.
O daltă e Cuvântul
1. O daltă e Cuvântul,
Iar inima-i o stâncă.
De mii de ori loveşte,
Şi tot nu cade încă.
Ci numa-nţelepciunea
Iubirii e în stare,
Să poată pân' la urmă
Ca stânca s-o coboare.
R: O! Fiecare suflet
Cu altul nu-i la fel,
Nimic decât iubirea,
N-ajunge pân' la El.
2. Un plug este Cuvântul
Iar inima-i o glie,
De mii de ori o ară
Şi ea-i mereu pustie.
Dar numai asudarea
Iubirii izbuteşte
Să scoată rod de unde
În veac nimic nu crește.
3. O sabie-i Cuvântul,
Iar inima-i cetate.
De mii de ori împunge
Şi-adesea n-o străbate.
Dar numai stăruinţa
Iubirii dac-ajunge
Ades' cu ani de lacrimi
Şi jertfa o străpunge.