476.

Ai auzit vreodată prietene de Mine?

1. Ai auzit vreodată prietene, de Mine Pe când în largul lumii cutreierai semeţ, Pe când cu lănci şi scuturi, cohortele străine Te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ? Îţi mai aduci aminte prietene de Mine, Când floarea vieţii tale îşi scutura podoaba? Ca să te scap de moarte, de lanţuri şi ruşine Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba! 2. Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna, Şi pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar. Minciuna cea din umbră, alese-atunci minciuna, Tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar. Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie Şi atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba. Dar m-am gândit la tine privind spre veşnicie Şi am murit pe cruce în locul tău, Baraba! 3. Te chem şi astăzi, vino, şi vom străbate norii, Te-am căutat cu lacrimi prin spini şi bolovani Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii Şi ceru-ntreg te-aşteaptă de două mii de ani. De-ai şti ce neagră noapte şi ce adânc fierbinte Va fi când suferinţa nu va cunoaşte graba, Vei plânge totdeauna şi-ţi vei aduce-aminte Că am murit pe cruce în locul tău Baraba!