472.
Întregul soare joacă-n stropi de rouă
1. Întregul soare joacă-n stropi de rouă
Şi Tu în inimi poţi să locuieşti.
E o minune ce e veşnic nouă,
Mărirea Ta ce şti s-o mărgineşti!
R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie
Al lumilor poet slăvit,
Poema Ta este-a lor armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.
2. Pe cer ai scris cu slove arzătoare
Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit.
Deşi nu pier sunt totuşi trecătoare,
Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit.
R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie
Al lumilor poet slăvit,
Poema Ta este-a lor armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.
3. Se mişcă tot cum nu se poate spune
Uimit ascult şi cu nesaţ privesc!
Dar eu în Tine am găsit pe-Acela
Ce-mi împlineşte noul simţ ceresc.
R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie
Al lumilor poet slăvit,
Poema Ta este-a lor armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.
4. Atâtea legi nespus de felurite
Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări,
Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite,
Şi doar pe noi cu veşnice schimbări.
R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie
Al lumilor poet slăvit,
Poema Ta este-a lor armonie
Şi-n slava lor eşti oglindit.
5. Te-ai îmbrăcat în omenească fire
Şi-ai ispăşit călcările de legi.
M-a biruit, Isuse-a, Ta iubire,
Acuma poţi cu orice să mă legi.
R2: Legată-i inima de-aşa iubire,
În faţa Ta mă simt prea mic.
Dar pot să-Ţi cânt dumnezeiasca-Ți fire
Căci Tu eşti totul, eu nimic.