472.

Întregul soare joacă-n stropi de rouă

1. Întregul soare joacă-n stropi de rouă Şi Tu în inimi poţi să locuieşti. E o minune ce e veşnic nouă, Mărirea Ta ce şti s-o mărgineşti! R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie Al lumilor poet slăvit, Poema Ta este-a lor armonie Şi-n slava lor eşti oglindit. 2. Pe cer ai scris cu slove arzătoare Mărirea Ta ascunsă-n nesfârşit. Deşi nu pier sunt totuşi trecătoare, Dar glasul Tău rămâne-n veci iubit. R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie Al lumilor poet slăvit, Poema Ta este-a lor armonie Şi-n slava lor eşti oglindit. 3. Se mişcă tot cum nu se poate spune Uimit ascult şi cu nesaţ privesc! Dar eu în Tine am găsit pe-Acela Ce-mi împlineşte noul simţ ceresc. R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie Al lumilor poet slăvit, Poema Ta este-a lor armonie Şi-n slava lor eşti oglindit. 4. Atâtea legi nespus de felurite Urzesc mereu veşminte de-ntâmplări, Dar Tu Te-mbraci cu haine neurzite, Şi doar pe noi cu veşnice schimbări. R1: Mi-e gata inima să-Ți cânte Ţie Al lumilor poet slăvit, Poema Ta este-a lor armonie Şi-n slava lor eşti oglindit. 5. Te-ai îmbrăcat în omenească fire Şi-ai ispăşit călcările de legi. M-a biruit, Isuse-a, Ta iubire, Acuma poţi cu orice să mă legi. R2: Legată-i inima de-aşa iubire, În faţa Ta mă simt prea mic. Dar pot să-Ţi cânt dumnezeiasca-Ți fire Căci Tu eşti totul, eu nimic.