470.
Ce-nșelător e gândul dus
1. Ce-nşelător e gândul
Dus de către cer, către pământ.
/: Acestea parcă sunt, dar nu-s,
Acelea parcă nu-s, dar sunt! :/
Dar sunt, dar sunt!
2. Ce-adevărat e gândul
Pus mai mult spre cer ca-nspre pământ.
/: Acestea parcă sunt, dar nu-s,
Acelea parcă nu-s dar sunt! :/
Dar sunt, dar sunt!
3. Eşti înţelept de ţi-ai adus comori
Spre cer dinspre pământ.
/: Acestea parcă sunt dar nu-s,
Acelea parcă nu-s dar sunt! :/
Dar sunt, dar sunt!
4. Dar eşti nebun când la apus
N-ai nici în cer nici pe pământ.
/: Pe-acestea, ţi le-ai strâns şi nu-s,
Pe-acelea, nu le-ai strâns şi sunt! :/
Şi sunt, şi sunt!
5. De câte ori ţi s-a tot spus,
Dar tu priveşti numa-n pământ.
/: Ce nu vezi azi tu crezi că nu-s,
Ce parcă vezi, le crezi că sunt! :/
Că sunt, că sunt!
6. O, când din faţa lui Isus,
Vei fi-alungat fără cuvânt.
/: Cum ai să vezi că acestea nu-s,
Cum ai să crezi că acelea sunt! :/
Că sunt, că sunt.