451.
Cel ce stă sub ocrotirea (Ps. 91)
1. Cel ce stă sub ocrotirea
Celui Preaînalt de sus
Şi se odihneşte-n umbra
Celui tare de nespus,
Zice pururi despre Domnul:
„El e cetăţuia mea,
/: Dumnezeul meu în care
Mă încred şi voi scăpa" :/
2. El te scapă, da, din laţul
Vânătorului întins
Şi de cium-atunci când lumea
Pustiirea a cuprins;
El te-acoperă sub aripi,
De-a-Lui pene vei fi-ascuns,
/: Căci a Lui credincioşie
Este scut de nepătruns. :/
3. Nu te teme nici de groaza,
Din a nopţii negre vremi,
Şi nici de săgeata zilei
Tu nicicând să nu te temi!
Nici de ciuma-ntunecimii,
Nu te teme! N-ai să cazi.
/: Nu te teme de molima
Care bântuie-n amiazi! :/
4. Mii să cadă lângă tine,
Zeci de mii la dreapta ta,
Dar de tine, nu te teme,
Nu se vor apropia.
Doar vei sta şi, cât privi-vei
Împrejur cu ochii tăi,
/: Vei vedea nenorocirea
Şi răsplata celor răi. :/
5. Fiindcă tu zici: Domnul este
Locul meu de adăpost",
Şi din Cel Prea'nalt făcut-ai
Turnul tău nebiruit,
De aceea niciodată
Pagubă nu vei avea;
/: De-al tău cort nicicând urgia
Nu se va apropia. :/
6. Căci la îngerii puternici
Domnul le va porunci
Şi, în drumurile tale,
Pururi ei te vor păzi.
Ei te vor purta, cu grijă,
Pe-a-lor sfinte mâini cereşti,
/: Cu piciorul, de vreo piatră,
Nu cumva să te loveşti. :/
7. Peste leii tari vei trece,
Pe năpârci tu vei călca;
Puii leilor şi şerpii
Biruiţi vor rămânea.
„Mă iubeşte, zice Domnul,
„De aceea-l voi scăpa.
/: Ocroti-l-voi, căci cunoaşte
Numele şi slava Mea." :/
8. Voi răspunde-ntotdeauna
Când Mă va chema grăbit
Să-l ajut în strâmtorare
Şi să-l fac nebiruit.
Da,-l voi izbăvi şi,-n slavă,
Cu ani mulţi l-oi sătura
/: Şi-i voi arăta să vadă
Sfântă mântuirea Mea. :/