440.
Ce-ai semănat cu lacrimi (Ps. 126)
1. Ce-ai semănat cu lacrimi
Ai să culegi cântând.
Oricât de lung e drumul,
Sfârşi-va în curând.
Nu plânge după anii
Ce trec şi nu mai vin,
Fii răbdător în chinuri,
Nu-i cerul tot senin.
Alege din durere
Adâncul ei folos,
Tărie-ţi dă privirea
Răbdării lui Hristos.
2. Nu piere niciodată
Un bine semănat;
Când mai în lipsă fi-vei,
Tu vei primi ce-ai dat.
/: Nu piere adevărul
Mărturisit şi viu;
El nu e niciodată
Zadarnic nici târziu. :/
3. Nici plânsul rugăciunii,
Nici micul milei dar,
Nici jertfa-adusă-n taină,
Nimic nu-i în zadar,
/: Căci orice bob rodeşte
Şi toate vin pe rând.
Ce-ai semănat cu lacrimi,
Ai să culegi cântând. :/