44.
Când furtuna vâjâie năpraznică
1. Când furtuna vâjâie năpraznică
Şi-al tău cer albastru ţi l-a-ntunecat,
În loc să-ţi pleci capul tău, îndurerat,
Gândeşte: cât bine Domnul ţi-a făcut.
Refren:
Te gândeşte ce mult bine El
Ţi-a făcut întruna pân-acum.
Pune-l înaintea ta atunci
Şi vedea-vei cât de mare este El!
2. Când, pe calea plină de alunecuş,
Tu te clatini sub povara ta prea grea,
La cea Mână tare tu să te gândeşti,
Ce de-atâtea ori te-a binecuvântat.
Refren:
Te gândeşte ce mult bine El
Ţi-a făcut întruna pân-acum.
Pune-l înaintea ta atunci
Şi vedea-vei cât de mare este El!
3. Când, pe drumul tău pe-acest pământ, tu pierzi
O comoară scumpă şi iubită mult,
La cereasca moştenire să gândești,
Ce te-aşteaptă sus în slavă la Isus.
Refren:
Te gândeşte ce mult bine El
Ţi-a făcut întruna pân-acum.
Pune-l înaintea ta atunci
Şi vedea-vei cât de mare este El!
4. Binecuvintează dar neîncetat
Pe-acest Tată, care-n fiecare zi
Varsă peste tine bogăţia Lui,
Bogăţia dragostei Lui de nespus!
Refren:
Te gândeşte ce mult bine El
Ţi-a făcut întruna pân-acum.
Pune-l înaintea ta atunci
Şi vedea-vei cât de mare este El!