426.
O, Doamne mare
1. O, Doamne Mare, când privesc eu lumea,
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Şi fi'nţele ce-mpodobesc natura,
Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt.
Refren:
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!“
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!"
2. Privirea când mi-o-nalţ şi văd minunea:
Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,
Frumosul soare cât şi mândra lună
Plutind ca mingi de aur prin eter.
Refren:
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!“
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!"
3. Când întâlnesc pe Domnu-n Cartea Sfântă,
Şi când zăresc mulţimea de-ndurări,
Pe-ai Săi aleşi cum i-a iubit întruna
Şi i-a condus prin binecuvântări.
Refren:
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!“
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!"
4. Şi-L văd pe Domnul pe pământu-acesta,
Ca serv, dar plin de dragoste şi har;
Zăresc în duh amara-I suferinţă
Şi mântuirea ce mi-o dă în dar.
Refren:
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!“
Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor:
„Ce mare eşti, ce mare eşti!"
(Doar in unele versiuni)
5. Când Domnul Sfânt va reveni-n mărire
Și când voi sta uimit în fața Sa,
Eu voi striga în sfântă adorare:
"Ce mare ești, ce mare-i slava Ta!"