42.
În familie-i ferice
1. În familie-i ferice,
Căci iubeşti şi eşti iubit;
Lângă dulcea vatr-a casei
Sufletul ţi-l întăreşti,
În mijlocul alor tăi, tu
Inima ţi-o oţeleşti;
Te cunoşti mai bine-acolo
Şi ajungi biruitor.
O! ce bine-i laolaltă
Cu acei ce îi iubeşti!
2. Biruinţa-i anevoie,
Dar tu te deprinzi să lupţi;
Chiar când şovăie iubirea,
Şovăie numai puţin.
Te deprinzi cu-ngăduinţa,
Te deprinzi să lupţi mereu.
Inima-ţi întinereşte;
Prin iubire biruieşti.
Binefăcătoare-i lupta,
În mijlocul alor tăi!
3. Necurmata voioşie
Ce-o dă pacea lui Isus,
Vreau să fie-atotstăpână,
În căminul meu de-acum.
Te iubesc, o, vatră scumpă!
Vreau să te dezmierd mereu,
Aşteptând clipa ferice,
Când în cer te vei muta,
Ca iubirea-n Domnul nostru
Să n-aibă nici un sfârşit.