417.
Pe crucea Golgotei stă Harul zdrobit
1. Pe crucea Golgotei stă Harul zdrobit,
Răbdând suferinţa tăcut şi smerit;
Păcatele lumii cu greu apăsau,
Prostia şi ura sălbatic loveau.
Seninul deasupra, sub nor se-ascundea;
Pământul sub cruce de patimi gemea,
Tot iadul alături lupta ispitind
Dar Harul îndură şi moare luptând.
2. Căci Harul priveşte spre Tatăl mereu;
Mai tare e Tatăl ca orişice greu,
Mai tare-i iertarea ca vina cea grea,
Iubirea-i puterea şi El este ea.
Stă frânt ucenicul iubit, suspinând;
Iubirea alături rămâne oricând.
Cât veacul e ura şi lumea e rea
Iubirea-i pe cruce, iubirea-i sub ea.