415.

Suferință, școală sfântă

1. Suferinţă, şcoală sfântă, Dar al harului de sus, Numai cei ce trec prin tine Semăna-vor cu Isus. Boaba lacrimii, prelinsă Pe obrazu-ndurerat, Face sufletul mai vrednic, Mai frumos şi mai curat. 2. Suferinţă, taină adâncă Purtătoare de cununi, Cei ce te-nţeleg pe lume, Îi sfinţeşti şi-i faci mai buni. Îi încununezi cu cerul Şi le dai puteri de foc. Toate roadele credinţei Le aduni tu la un loc. 3. Suferinţă, cale-ngustă, Cu ocări şi spini şi cruci, Câtă binecuvântare La copiii tăi aduci! Ce noian de bucurie, Ce mărire pregăteşti! Ce ghirlande de lumină Pentru ei tu împleteşti! 4. Suferinţă, suferinţă, Binecuvântată fii Pentru harurile toate Ce-n adâncul tău le ţii! Dă-mi răbdare şi putere, Dumnezeul meu preasfânt, Să port crucea suferinţei Fără murmur pe pământ! 5. Suferinţă, suferinţă, Pe Isus ne-ai arătat: Crucea grea în umilinţă La Golgota a purtat. El mi-aduce mângâiere, Când dureri pe cale-mi vin, Şi privind mereu la cruce Capăt chipul Lui divin.