415.
Suferință, școală sfântă
1. Suferinţă, şcoală sfântă,
Dar al harului de sus,
Numai cei ce trec prin tine
Semăna-vor cu Isus.
Boaba lacrimii, prelinsă
Pe obrazu-ndurerat,
Face sufletul mai vrednic,
Mai frumos şi mai curat.
2. Suferinţă, taină adâncă
Purtătoare de cununi,
Cei ce te-nţeleg pe lume,
Îi sfinţeşti şi-i faci mai buni.
Îi încununezi cu cerul
Şi le dai puteri de foc.
Toate roadele credinţei
Le aduni tu la un loc.
3. Suferinţă, cale-ngustă,
Cu ocări şi spini şi cruci,
Câtă binecuvântare
La copiii tăi aduci!
Ce noian de bucurie,
Ce mărire pregăteşti!
Ce ghirlande de lumină
Pentru ei tu împleteşti!
4. Suferinţă, suferinţă,
Binecuvântată fii
Pentru harurile toate
Ce-n adâncul tău le ţii!
Dă-mi răbdare şi putere,
Dumnezeul meu preasfânt,
Să port crucea suferinţei
Fără murmur pe pământ!
5. Suferinţă, suferinţă,
Pe Isus ne-ai arătat:
Crucea grea în umilinţă
La Golgota a purtat.
El mi-aduce mângâiere,
Când dureri pe cale-mi vin,
Şi privind mereu la cruce
Capăt chipul Lui divin.