409.
Când în poarta vieții tale-ți bate
1. Când în poarta vieţii tale-ţi bate
Mai stăruitor durerea iar,
Când nădejdea-nfrântă-abia se zbate,
Sub povara chinului amar,
Faţa ta ridică şi priveşte
Mai atent şi-ncrezător în sus,
Printre nori să vezi cum străluceşte
Soarele izbăvitor, Isus.
2. Nu lăsa-ndoiala ca să-şi facă
Cuib în taina sufletului tău,
Ci priveşte-n sus şi fă să tacă
Toate glasurile Celui Rău,
Căci deasupra ta mereu veghează
Soarele cel fără de apus
Şi, cu raza Lui, te-nviorează
El, Mântuitorul tău, Isus.
3. Să-ţi aduci mereu, mereu aminte
Că tu eşti răscumpărat prin har!
Cât ar fi durerea de fierbinte,
Pentru tine, are un hotar.
Nu te teme, ci mai mult te-ncrede
În Acela care-o dată-a spus:
„Eu cu tine sunt în orice vreme,
Eu, Mântuitorul tău, Isus."