397.
Cuvântul Tău e-o candelă (Ps. 119)

1. Cuvântul Tău e-o candelă aprinsă
Pentru picioarele și pașii mei,
/: Și o lumină, pururea nestinsă,
Pe calea mea oricând sunt norii grei. :/
2. Jur – și de jurământ eu mă voi ține –
Că Legea Ta cea dreapta-o voi urma.
/: Sunt amărât, dă-mi bucurii din Tine,
După Cuvântul spus de gura Ta. :/
3. Primește, Doamne,-a mele simțăminte
Și-a-Tale Legi învață-mă deplin;
/: Primejdii grele-mi stau mereu ‘nainte
Și totuși nu uit Legea Ta s-o țin. :/
4. Cel Rău mi-ntinde curse-n cale mie,
Dar nu m-abat de la porunca Ta;
/: Povața Ta e-averea mea-n vecie
Și-n ea e toată desfătarea mea. :/
5. Eu inima mi-aplec s-ascult întruna
Și să-mplinesc a-Tale-orânduiri;
/: Pân’ la sfârșitul vieții, totdeauna
Eu țin la ele-a-inimii priviri. :/