394.
Prin locuri minunate
1. Prin locuri minunate
Adesea am trecut,
Și-atâția munți și dealuri
Frumoase am văzut,
/: Dar nici un deal din lume
Nu m-a atras așa
Ca cel al cărui nume
Se cheamă Golgota. :/
2. Acela nu se-nalță
Cu vârful pân’ la nori;
Pe culmea lui zăpada
Nu cerne albe flori.
/: Și totuși nici pe-un munte
Nu m-am simțit așa
De Dumnezeu aproape
Ca sus, pe Golgota. :/
3. Nu-s brazi înalți pe-acolo,
Nici iarbă verde jos,
Dar în văzduh se-nalță
Un lucru prețios:
/: E crucea răstignirii!
Cu jertfa de pe ea
Ne-aduce mântuirea,
Aceasta-i Golgota! :/
4. Și nu sunt nici izvoare
Acolo când privești,
Nici râuri curgătoare
De ape pământești.
/: Dar iese de la cruce
Izvorul minunat;
De sorbi din El cu sete
Te spală de păcat. :/
5. Acolo și tâlharul
Devine credincios
Și mântuire află
Orice biet păcătos.
/: Acolo vezi pe Domnul
Zdrobit pe crucea Sa;
Dreptatea și iubirea
Le-arată Golgota. :/
6. Tu, omule, ce-n lume
Suspini împovărat,
Înalță al tău suflet
Spre dealul minunat!
/: Acolo mântuire
Și pace vei afla;
O cale nouă, sfântă-ți
Deschide Golgota. :/