391.
Ce ferice e de omul (Ps. 1)
1. Ce ferice e de omul
Care toată viața lui
/: Cugetă ziua și noaptea
La cuvântul Domnului, :/
Domnului.
2. De păcat el se ferește
Și de drumul celor răi;
/: L-al lor sfat nu se unește,
Căci urăște-ale lor căi, :/
Ale lor căi.
3. Ce lumină, ce comoară
Este un astfel de om!
/: Se aseamănă în totul
Cu un mândru, frumos pom, :/
Frumos pom.
4. Care lângă o fântână
Înadins e răsădit;
/: El își dă umbra la vreme
Și rod bun și mult dorit, :/
Mult dorit.
5. Dar întocmai ca și pleava
Care-i spulberată-n vânt,
/: Așa cei fărădelege
Vor fi șterși de pe pământ, :/
De pe pământ.