381.
De n-ai fi Tu
1. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici ziua
Cu toate razele-i divine,
Nici semănatul, nici culesul,
Căci toate sunt și cresc prin Tine.
R: De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu
N-ar fi nicicând vreun bine,
Căci harul tot, căci harul tot,
Isus, e numa-n Tine!
2. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici seara
Cu dulci întoarcerile-acasă,
Nici toamna și nici primăvara
Căci totul mâna Ta ni-l lasă.
R: De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu
N-ar fi nicicând vreun bine,
Căci harul tot, căci harul tot,
Isus, e numa-n Tine!
3. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici noaptea
Cu odihnirea-nnoitoare.
Nici trecerea ce primenește
Căci toate sunt a Ta lucrare.
R: De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu
N-ar fi nicicând vreun bine,
Caci harul tot, căci harul tot,
Isus, e numa-n Tine!
4. De n-ai fi Tu, n-ar fi nici zorii,
Nici dimineața și-nviere,
Nici tinerețea, nici cântarea,
Caci tuturor ești Tu putere.
R: De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu
N-ar fi nicicând vreun bine,
Căci harul tot, căci harul tot,
Isus, e numa-n Tine!
5. Dar toate-acestea, toate, toate,
Soptesc și strigă spre oricine
C-ai fost, că ești și vei fi veșnic
Frumos și Adevăr și Bine.
R: De n-ai fi Tu, de n-ai fi Tu
N-ar fi nicicând vreun bine,
Căci harul tot, căci harul tot,
Isus, e numa-n Tine!