374.
Crucea-mi este calea
1. Crucea-mi este calea astăzi pe pământ
Ea mă luminează-n Adevărul Sfânt.
Ea-mi sădește-n suflet al iubirii foc
Și-mi gătește-n ceruri pentru veci un loc.
R: Isuse, mântuirea mea
E doar prin crucea Ta
‘Nalțată-odată sus, pe Golgota.
Tu mă-ntărești mereu prin ea,
Să pot smerit purta
Pe drumurile vieții crucea mea.
Prin crucea Ta eu pot purta,
Blând și liniștit, și până la sfârșit
Oricând, pe toate drumurile vieții
Crucea mea.
2. Crucea mi-e avântul și îndemn și spor,
În lucrarea sfântă-a marelui ogor,
Ea-mi deschide calea spre-orizonturi noi,
Unde văd lumina zilelor de-apoi.
R: Isuse, mântuirea mea
E doar prin crucea Ta
‘Nalțată-odată sus, pe Golgota.
Tu mă-ntărești mereu prin ea,
Să pot smerit purta
Pe drumurile vieții crucea mea.
Prin crucea Ta eu pot purta,
Blând și liniștit, și până la sfârșit
Oricând, pe toate drumurile vieții
Crucea mea.
3. Crucea-mi dă putere ca să biruiesc
Și statornicie-n tot ce e ceresc.
Crucea-mi este punte peste-orice abis:
Prin ea trec dincolo-n sfântul Paradis.
R: Isuse, mântuirea mea
E doar prin crucea Ta
‘Nalțată-odată sus, pe Golgota.
Tu mă-ntărești mereu prin ea,
Să pot smerit purta
Pe drumurile vieții crucea mea.
Prin crucea Ta eu pot purta,
Blând și liniștit, și până la sfârșit
Oricând, pe toate drumurile vieții
Crucea mea.