371.
De ce nu vii, de pe cărări străine
1. De ce nu vii, de pe cărări străine,
Să-mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit când numai pentru tine
Ca și Isaac am fost pe rug urcat.
De ce nu vii, de ce nu vii?
Ca și Isaac am fost pe rug urcat.
2. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire
Și cui i-ar da mai mult de-atat prin gând?
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să-l cheme lăcrimând!
De ce nu vii, de ce nu vii,
Când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?
3. De ce nu vii, când încă sunt aproape,
De ce te-ascunzi, când încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape,
Când te privesc ca Salvator suprem?
De ce nu vii, de ce nu vii,
Când te privesc ca Salvator suprem?
4. De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
Să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cunună să-ți aleg?
De ce nu vii, de ce nu vii,
Cu mâna Mea cununa să-ți aleg?
5. De ce nu vii, tu, suflet nestatornic,
Când încă pot Mantuitor să-ți fiu?
Când vei striga va fi atunci zadarnic:
Vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu!
De ce nu vii, de ce nu vii,
Vei plânge-amar, dar fi-va prea târziu!
6. Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând?
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să-l cheme lăcrimând!
De ce nu vii, de ce nu vii,
Când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?