367.
Eu cunosc un mielușel
1. Eu cunosc un mielușel
Ce nu asculta defel;
Ziua-ntreagă alerga
Părăsindu-și turma sa.
R1: Ce să vezi? Acel miel rătăcit
Am fost eu, dar Domnul m-a iubit
Și, în marea Sa iubire,
M-a căutat și m-a găsit.
2. Eu cunosc un mielușel
Rătăcit ca vai de el,
Tot umblând pe rele căi,
Numai răni și vânătăi!
R1: Ce să vezi? Acel miel rătăcit
Am fost eu, dar Domnul m-a iubit
Și, în marea Sa iubire,
M-a căutat și m-a găsit.
3. Tot fugind mielul pe furiș
Mi s-a prins într-un tufiș;
Fiara crudă-a alergat
Mai că mi l-a sfâșiat.
R1: Ce să vezi? Acel miel rătăcit
Am fost eu, dar Domnul m-a iubit
Și, în marea Sa iubire,
M-a căutat și m-a găsit.
4. Pe-acel miel ce-l cunosc eu
L-a căutat Păstorul său.
Din tufișuri cel spinos
Mi l-a scos cu braț vânjos.
R1: Ce să vezi? Acel miel rătăcit
Am fost eu, dar Domnul m-a iubit
Și, în marea Sa iubire,
M-a căutat și m-a găsit.
5. Eu sunt mielul, cum v-am spus,
Iar Păstorul e Isus;
Lui urmez eu de acum
Ca să merg pe drumul bun.
R2: Da, da, da, un miel blând și supus
Eu voi fi, iubit Păstor Isus,
Și de-acuma eu de Tine
Tot mereu mă las condus.