363.
Cu câtă liniște și pace
1. Cu câtă liniște și pace,
Isuse, crucea Ți-ai purtat
Și ce iubire fără margini
La toți vrăjmașii-ai arătat!
Cu câtă largă dărnicie
Iubirea Ta le-ai împărțit,
Căci, cugetând adânc la toate,
Până-n străfund sunt copleșit.
2. Cât de puternic în tăcere
Ai fost atunci când Te-ntrebau,
Când, cu batjocuri ne-ntâlnite
Ființa-ntreagă Ți-o umpleau!
Cu ce răbdare uimitoare
Întregul chin l-ai suferit,
Căci, azi, când mă gândesc, Isuse,
Până-n străfund sunt copleșit.
3. Ce adâncimi de umilință
A trebuit Tu să cobori!
Ce arzătoare stări trăit-ai,
Ce zguduiri și ce fiori!
Ce singur ai rămas în toate
- Și totuși cât de liniștit! –
Căci, cugetând cu mintea-mi slabă,
Până-n străfund sunt copleșit.
4. Ce plin și-amar Ți-a fost paharul
Ce fără murmur l-ai băut!
Ce crud-a fost cărarea morții,
Pe care lin Tu ai trecut!
Și toate pentru mine, Doamne,
Le-ai îndurat și le-ai primit,
Ca eu să fiu pe veșnicie,
Deplin iertat și mântuit.
5. O, slavă, slavă, slavă Ție!
Ți-aduc, Isuse, necurmat,
Căci Tu, cu-un preț atât de mare
Pe mine m-ai răscumpărat!
Mi-aplec făptura mea întreagă
Cu umilință,-n Fața Ta;
Păstreaz-o-n Tine pân’ la capăt!
Mai mult de-atât nu am ce-Ți da.