363.

Cu câtă liniște și pace

1. Cu câtă liniște și pace, Isuse, crucea Ți-ai purtat Și ce iubire fără margini La toți vrăjmașii-ai arătat! Cu câtă largă dărnicie Iubirea Ta le-ai împărțit, Căci, cugetând adânc la toate, Până-n străfund sunt copleșit. 2. Cât de puternic în tăcere Ai fost atunci când Te-ntrebau, Când, cu batjocuri ne-ntâlnite Ființa-ntreagă Ți-o umpleau! Cu ce răbdare uimitoare Întregul chin l-ai suferit, Căci, azi, când mă gândesc, Isuse, Până-n străfund sunt copleșit. 3. Ce adâncimi de umilință A trebuit Tu să cobori! Ce arzătoare stări trăit-ai, Ce zguduiri și ce fiori! Ce singur ai rămas în toate - Și totuși cât de liniștit! – Căci, cugetând cu mintea-mi slabă, Până-n străfund sunt copleșit. 4. Ce plin și-amar Ți-a fost paharul Ce fără murmur l-ai băut! Ce crud-a fost cărarea morții, Pe care lin Tu ai trecut! Și toate pentru mine, Doamne, Le-ai îndurat și le-ai primit, Ca eu să fiu pe veșnicie, Deplin iertat și mântuit. 5. O, slavă, slavă, slavă Ție! Ți-aduc, Isuse, necurmat, Căci Tu, cu-un preț atât de mare Pe mine m-ai răscumpărat! Mi-aplec făptura mea întreagă Cu umilință,-n Fața Ta; Păstreaz-o-n Tine pân’ la capăt! Mai mult de-atât nu am ce-Ți da.