35.
Numai frunze, stă Duhul trist
1. Numai frunze! Stă Duhul trist,
Că viaţa-i un pustiu.
Cugetul doarme-n făr'delegi,
Cu neţinute juruinţi,
Din ani de-mpotrivire:
Numai frunze, şi nici un rod!
2. Numai frunze! Nu-i strâns un snop
De-al vieţii grâu frumos.
Am semănat neghini şi spini;
În loc de fapte - vorbe-n vânt
Şi secerăm cu trudă
Numai frunze şi nici un rod!
3. Numai frunze! Trecutul trist
Nu-l poţi acoperi.
Văzând tot drumul străbătut,
L-atâţia ani pierduţi privind,
Aflăm cu întristare
Numai frunze şi nici un rod!
4. Numai cu frunze pe Isus
O! cine-L va primi?
Cine-naintea Domnului
La-nfricoşatul Lui judeţ,
Cine-o să poată-aduce:
Numai frunze şi nici un rod?
5. Ah! numai frunze! Cât de trist
Să fii neroditor,
Când Domnul viaţa Lui Şi-a dat,
Pe cruce-n chin de moarte grea!
Iar tu în schimb l-aduci azi:
Numai frunze şi nici un rod!
6. Ah! numai frunze! El e trist,
Căci El te-a mântuit.
Te-a pus aici ca să rodeşti;
În lume, ca să-L proslăveşti;
Iar tu, în schimb, I-aduci azi:
Numai frunze şi nici un rod!