348.
O, ce bine-i când o ușă
1. O, ce bine-i când o ușă
Se deschide cu iubire,
Și-n chenarul ei deodată
Vezi un rai într-o privire.
Când vezi doua brațe-ntinse,
Și auzi un glas de frate
Dăruind o primăvară
Inimii înfrigurate,
Deșteptându-ți iar nădejdea,
Într-un zbor mai sus de fire…
O, ce bine-i când o ușă
Se deschide cu iubire!
2. Ațipea sub stele pale,
Zarea pașnicei Betanii
Când Isus bătea la ușă,
După crâncene strădanii.
Ce adânc simțea Divinul
Cum de om Își leagă soarta
Când vedea în prag pe Lazăr,
Pe Maria și pe Marta,
Nu era alt loc sub soare,
Mai scăldat în fericire…
O, ce bine-i când o ușă
Se deschide cu iubire!
3. Jos, în Ierihon, pe uliți,
Prin mulțimea zgomotoasă
Aducea Zacheu pe Domnul,
Ca pe-un oaspete în casă.
Și prin ușa larg deschisă
Se-auzea din încăpere:
”Dau săracilor, o, Doamne,
Jumătate din avere!”
Îngeri albi priveau din ceruri
Clipele de mântuire…
O, ce bine-i când o ușă
Se deschide cu iubire!
4. Dar la inima ta rece
Stă de mult Isus și bate;
Ca să plece nu Se-ndură,
Ca s-o frângă nu se poate.
O, trezește-te și vino
Trage repede zăvorul!
Nici un oaspe nu-i pe lume
Ca Isus, Mântuitorul.
El ti-aduce-n dar iertarea,
El ți-aduce mântuire.
O, ce bine-i când o ușă
Se deschide cu iubire!