338.
Dacă ne-adunăm în Domnul
1. Dacă ne-adunăm în Domnul,
Dac-avem al Lui Duh Sfânt,
Dacă inimile noastre
Una-n părtășie sunt;
Dacă-avem a Lui iubire,
Dac-avem al Lui sfânt țel,
/: Atunci, orișicând ne strângem,
Este între noi și El. :/
2. Atunci Tatăl ne ascultă
Cererile mulțumit,
Atunci Fiul ne vorbește
Prin Cuvântul Lui sfințit.
Atunci Duhul ne îndrumă
În tot lucrul Său deplin.
/: Și-ntre noi se vede rodul
Mult și dulce și divin. :/
3. Dar când fără unitate
Și iubire ne-adunăm,
Când nici dor, nici părtășie
Nu avem și nu căutăm,
Când trăim păcate-ascunse,
Când ni-e gândul mânios,
/: Atunci în zadar ne strângem,
Ne-adunăm fără folos. :/
4. Dumnezeule, ai milă!
Nu lăsa-ntre noi nicicând
Lipsa Ta și nelucrarea
Duhului Ceresc și Sfânt!
Nu lăsa-ntâlnirea noastră
Fără dragoste și har,
/: Ca să nu ne fie lupta
Și-alergarea în zadar. :/