312.
Când sufletu-mi se-apleacă
1. Când sufletu-mi se-apleacă
Sub cruce obosit,
Privesc spre Tine, Doamne,
Spre tot ce-ai suferit.
/: Și-atunci primesc odihnă,
Prin jertfa ce-ai adus,
Și noi puteri de viață
Să mă ridic mai sus. :/
2. Când sufletu-mi se prinde
Sub al durerii jar,
Privesc spre Tine, Doamne,
Spre chinul Tău amar.
/: Izvoare nesecate
Din crucea Ta țâșnesc
Și setea-mi arzătoare
Deplin mi-o potolesc. :/
3. Când sufletul de teamă
Mi-e prins și zbuciumat,
Privesc spre Tine, Doamne,
Spre chinul ce-ai răbdat.
/: Și-atunci primesc lumină,
Și-ncredere și-avânt,
Că harurile Tale
În crucea Ta doar sunt. :/