299.
Odată L-am văzut trecând
1. Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând;
Mergea cu dânsa la izvor
Blândul Păstor. (bis)
2. Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El duios
Şi-o duse-n braţu-I iubitor
Blândul Păstor. (bis)
3. Iar pe-alta care, la pământ,
Zăcea cu picioruşul frânt,
El o legă mângâietor
Blândul Păstor. (bis)
4. El le-a iubit cu drag nespus
Şi viaţa pentru oi Şi-a pus
Şi pentru mântuirea lor,
Blândul Pastor. (bis)
5. Dar mai târziu L-am întâlnit
Cu spini pe frunte şi lovit,
Înconjurat de mult popor,
Blândul Păstor. (bis)
6. Şi-atunci, mirat, L-am întrebat:
„Cine sunt cei ce Te-au spinat?"
„Sunt oile ce le-am fost lor
Bunul Păstor. (bis)
7. Iar cei ce Mă lovesc turbat
Sunt oile ce le-am purtat
Pe pajişti verzi şi la izvor
Ca Bun Păstor. (bis)
8. Şi cei ce Mă batjocoresc
Şi cei ce crucea-Mi pregătesc
Sunt oile ce le-am fost lor
Bunul Păstor.” (bis)
9. Spunând acestea Şi-a rotit
Privirea-n juru-I liniştit
Spre cei orbiţi de ura lor,
Blândul Păstor. (bis)
10. Şi ochii Lui mari şi senini
De duioşie erau plini;
Şi doar a suspinat uşor
Blândul Păstor. (bis)