287.

N-auzi furtuna, Isuse?

1. „N-auzi furtuna, Isuse, Cum vâjâie de cumplit? Poruncă dă-i să-nceteze! O, scapă-ne că pierim!" Dar Domnul nu Se deşteaptă, Iar valul mugeşte crunt. „Trezeşte-Te-n grabă, Doamne! Nu ne lăsa să pierim!" Refren: Domnul atunci ceartă marea. „Taci, îţi spun!" Furtuna-ndată opreşte Cu-al Său glas. (bis) Chiar norii El risipeşte Cu al Său glas. 2. Şi inima mea des trece Prin valuri de încercări; Furtuna vuieşte-ntruna, Vuieşte îngrozitor. Puterea mă părăseşte, La cin' să cer ajutor? Pe Tine, Te rog, Isuse: Ajută-mă, altfel pier! Refren: Domnul atunci ceartă marea. „Taci, îţi spun!" Furtuna-ndată opreşte Cu-al Său glas. (bis) Chiar norii El risipeşte Cu al Său glas. 3. E linişte-acum pe mare, Furtuna a încetat Şi-n al meu suflet e pace, Căci Domnul m-a ajutat. Fii lângă mine, Isuse, Pe timp bun, dar şi-n furtuni; Condu-mă Tu cu-a Ta mână În portul cel mult dorit! Refren: Domnul atunci ceartă marea. „Taci, îţi spun!" Furtuna-ndată opreşte Cu-al Său glas. (bis) Chiar norii El risipeşte Cu al Său glas.