228.
O, ce tristă-mi era viața!
1. O, ce tristă mi-era viaţa
Fără Dumnezeu!
Bâjbâiam atunci prin ceaţa
Păcatului greu.
Sufletul mi-l prăbuşise
Patima cea rea,
Când nu cunoşteam, Isuse,
Sfântă jertfa Ta.
2. Însă Tu mi-ai dat lumină
Şi m-ai bucurat.
Ca pe orbul uns cu tină,
Tu m-ai vindecat.
Braţul Tău atotputernic
Lanţul a zdrobit,
Lanţul de păcat şi patimi
Şi m-a izbăvit.
3. Mântuire, fericire,
Tu, Isuse,-mi eşti.
Cu a Ta călăuzire,
De rău mă fereşti;
Mă conduci pe drumul cel sfânt
Prin Cuvântul Tău,
Iar în inimă mi-ai pus cânt
Pentru Dumnezeu.
4. Tu mi-ai dat odihnă, pace,
Vina mi-ai iertat.
Dragostea-Ţi voios mă face,
Sunt îmbărbătat.
Dragostea Ta pentru mine
Nu va înceta;
De aceea, eu pe Tine
Mult Te-oi lăuda.