224.
Mi-ai fost cu prisosință
1. Mi-ai fost, cu prisosinţă,
Mântuitorul meu:
Balsam în suferinţă,
Tărie-n ceasul greu;
În noaptea-ntunecoasă,
Mi-ai fost far luminos;
/: Din marea furtunoasă
La bun liman m-ai scos. :/
2. Pe calea din pustie,
Sub cer dogoritor,
Mi-ai dat apa cea vie,
Izvor răcoritor;
Cărarea mi-ai umbrit-o
Şi m-ai înviorat,
/: Fiinţa mi-ai hrănit-o
Cu mana ce mi-ai dat. :/
3. Eşti totul pentru mine
Tu, scump Mântuitor.
Nu-i nimenea ca Tine
Atât de iubitor.
Al vieţii mele soare
Să-mi fii Tu necurmat.
/: Jerfirea-Ţi sfinţitoare
Să cânt neîncetat. :/