194.
Tu mi-ești dulce mângâiere
1. Tu mi-eşti dulce mângâiere,
Scumpul meu Mântuitor!
Eu simt mare-nviorare,
Când ascult Cuvântul Tău.
Tu eşti singurul meu sprijin,
Împlini-vei tot ce-ai spus;
Mi-am găsit totul în Tine,
Sunt de-acum numai al Tău.
2. Când sunt slab, eu vin la Tine,
Tu îndată mă-ntăreşţi;
Când sunt trist, eu Îți spun Ţie,
Tu atunci mă-nveseleşti.
Orice grijă şi povară
Eu, asupra Ta, le-arunc
Şi atunci rămân în pace,
Căci iubirea Ta mi-e scut.