184.
Tu cunoști acea cetate
1. Tu cunoşti acea cetate
Strălucind în ceruri?
Doar lumină este-n ea,
Niciodată noapte.
Orice bun de pe pământ
Trece, piere ca un gând,
Dar cetatea mea din ceruri
Dăinui-va veşnic.
2. Tu cunoşti acea cetate,
Scumpa mea cetate?
Fericiţi sunt toţi din ea
Şi trăiesc în pace;
Mielul e lumina ei,
Mielul este slava ei;
E frumoasă de nespus
Scumpa mea cetate.
3. E de aur şi iaspiz
Sfânta mea cetate;
Cristalin râu curge-n ea,
Pe sub pomul vieţii;
Nici un rău acolo nu-i;
Proslăviţi sunt sfinţii toţi.
Dorul meu de totdeauna
Este-acea cetate.
4. Vino, Domnul meu iubit!
Te doresc fierbinte,
Vreau să fiu cu Tine sus,
În cetatea scumpă.
Şi cu toţi ai Tăi iubiţi,
Fericiţi şi proslăviţi,
Să cântăm iubirea Ta
În acea cetate!