136.
Noi plutim cu pânza-ntinsă
1. Noi plutim cu pânza-ntinsă
Către ţărmul cel ceresc;
Noaptea se retrage-nvinsă,
Zori de ziuă se ivesc.
2. Se arată ţărmu-n zare,
În lumină-nvăluit;
Doar puţină încordare,
Şi-orice trudă s-a sfârşit.
3. Chiar de-ameninţă furtuna,
Nimeni nu va fi răpus:
Barca e pe mână bună,
O conduce chiar Isus.
4. Dacă valuri spumegate
Vasul să înghită vor,
Ele amuţesc, certate
De-al Lui glas poruncitor.
5. O, ce mare fericire,
Când acolo vom sosi,
Şi a Domnului mărire
Pe toţi ne va-nvălui.