129.
Doamne, totdeauna noi Te vom slăvi
1. Doamne, totdeauna, noi Te vom slăvi
Pentru bunătatea ce ne-ai arătat!
Ai venit din ceruri să ne mântuieşti
Din ticăloşia unei vieţi fireşti.
Ai murit pe cruce şi ne-ai izbăvit
De păcat şi moarte. Cât ai suferit!
Ne-ai pus, înaintea Tatălui Ceresc
Fără nicio pată şi sfinţiţi deplin.
2. Azi, prin viaţa noastră, vrem să arătăm
Oricui ne priveşte, chipul Tău în noi.
Suntem sfinţi în Tine, să trăim ca sfinţi
Despărţiţi de tot ce nu-i spre slava Ta!
Tu şi azi în ceruri, lângă Tatăl Tău,
Mijloceşti de-a pururi pentru cei ce cad.
În necazuri mângâi şi-n dureri alini;
Când ispita vine, lângă noi Tu eşti.