121.
Această lume-i un pustiu
1. Această lume-i un pustiu;
Noi suntem străini în ea,
N-avem de căutat în ea
Decât doar hrana ce-o dă.
Locaş de veci n-avem în ea,
Deci nici n-avem ce pierde;
N-avem de ce să ne-ntristăm:
Faţă de ea, am murit.
2. Dar în pustia-aceasta, Tu,
Isuse, eşti cu mine.
De vin nevoi, sau temeri mari,
Tu eşti tăria mea-n tot.
Eu sunt doar călător aici,
De ce să-mi pierd nădejdea?
Călătoria va-nceta
Şi iar veni-va Isus.
3. Nimic nu-i de asemănat
Cu scumpul meu Domn Isus!
Şi să-mi dea lumea ce mi-ar da:
Avere, cinste, măriri,
Privirea mea n-o poate lua
De la Mântuitorul,
Căci chinul Lui nemăsurat
Mi-a dat viata, pacea.
4. O! lume, fugi cu slava ta!
Degeaba îţi e truda,
Căci în Isus eu am găsit
O slavă mult mai bună.
Locaşul meu e sus în cer,
Unde îmi pregăteşte
Isus un loc, la Tatăl Său,
Să fiu cu El acolo.