119.
De ne urăște lumea
1. De ne urăşte lumea,
Ştim că şi pe Domnul nostru
De moarte lumea L-a urât,
Şi chiar L-a răstignit.
Să ne urască ea,
Căci suntem iubiţi de El!
Cu cât ea ne urăşte,
Cu-atât noi Îl iubim.
2. Noi nu suntem din lume,
- Şi de-aceea ne urăşte
-Căci, dac-am fi şi noi ca ea,
Ce mult ne-ar mai iubi!
Dar crucea ne-am luat
Şi pe Domnul Îl urmăm;
Deci, cum a fost primit El,
Aşa vom fi şi noi.
3. Noi ştim că-n dosul lumii
E Satana, ce-i urăşte
Pe toţi cei ce s-au hotărât
S-arunce jugul lui.
Să nu ne-nfricoşăm
De urgia lui Satan,
Căci Domnul e cu noi şi
Vrăjmaşul e înfrânt!
4. Şi pentru orice ură,
Pentru orice prigonire,
Isus ne este deajuns
Şi El ne mângâie.
Puţin, puţin, şi El
Va veni din cerul sfânt,
Şi-atunci deplin scăpa-vom
De ura lui Satan.