102.
Noi Te slăvim acuma
1. Noi Te slăvim acuma
Pentru iubirea Ta,
Căci, din zidirea veche,
Prin moartea Ta, ne-ai smuls
Şi-ntr-o zidire nouă,
Al cărei Cap eşti Tu,
Ne-ai strămutat de-a pururi
Prin învierea Ta.
2. Şi, în pustia lumii,
Ne-ai dat acest prilej
Să ne-amintim de Tine,
Pân' la venirea Ta,
Ca, despărţiţi de lume,
Ocara să-Ţi purtăm,
În aşteptarea clipei,
Când pe nori vei veni.
3. Tu ne-ai lăsat, Isuse,
În pâine şi în vin
Un semn de amintire:
Cât de mult ne-ai iubit!
Această sfântă masă
Ne-aduce-aminte-acum
De moartea Ta pe cruce
Şi de venirea Ta.
4. Noi luăm din scumpa-Ţi mână
Pâinea, paharul, azi,
Ca semne-ale iubirii
Cu care ne-ai iubit.
Ah! ştim, din ce osândă,
Tu, Doamne, ne-ai scăpat
Şi, în ce suferinţă,
Pe cruce ai murit.
5. Dar ştim că Tu acuma
Mort nu mai eşti, ci viu.
Noi suntem strânşi în jurul
Hristosului Cel Viu
Şi, din aceeaşi pâine,
O parte toţi luăm,
Ca semn că suntem una
Şi bem dintr-un pahar.
6. Puterea minunată,
Popor sfânt, să cântăm,
A scumpului Său sânge,
Căci El ne-a curăţit!
C-o inimă şi-un suflet,
Noi toţi, azi, să cântăm
Şi mulţumire multă
S-aducem lui Isus!