67.
Prin har, Tu, Doamne, m-ai zidit
1. Prin har, Tu, Doamne, m-ai zidit
ca să Te ʼnalţ pe Tine.
Şi-n toate ce mi-ai dăruit
Tu să Te vezi mai bine.
M-ai făcut lucrarea Ta,
Doamne, pentru veci aşa
să Te bucuri Tu de ea;
necurmat, necurmat,
să Te bucuri Tu de ea.
2. Să fiu spre-al Tău folos deplin,
să-Ţi ai plăcerea-n mine;
la tot ce-mi spui să zic Amin"
și să Te ʼnalţ pe Tine!
M-ai făcut lucrarea Ta,
Doamne, pentru veci aşa
să Te bucuri Tu de ea;
necurmat, necurmat,
să Te bucuri Tu de ea.
3. Smochin în drumul Tău m-ai pus,
cu roadele-n ciorchine,
să le mănânci și jos și sus
și să Te ʼnalț pe Tine.
M-ai făcut lucrarea Ta,
Doamne, pentru veci aşa
să Te bucuri Tu de ea;
necurmat, necurmat,
să Te bucuri Tu de ea.
4. O harfă veşnică mi-ai dat
cu strune-n veci divine,
și-n cântecul ei minunat
să Te înalţ pe Tine.
M-ai făcut lucrarea Ta,
Doamne, pentru veci aşa
să Te bucuri Tu de ea;
necurmat, necurmat,
să Te bucuri Tu de ea.
5. Acesta este rostul meu
și vreau să-l ştiu mai bine,
ca pretutindenea mereu
să Te înalţ pe Tine!
M-ai făcut lucrarea Ta,
Doamne, pentru veci aşa
să Te bucuri Tu de ea;
necurmat, necurmat,
să Te bucuri Tu de ea.