46.
Doamne, cine Te iubeste
1. Doamne, cine Te iubeşte
este-n veci un fericit!
Liniştit se odihneşte
sufletul cel mântuit.
Harul Tău revarsă-n oameni
negrăit de dulci simţiri;
Tu în inimi pace semeni
cu-ale Tale fericiri.
2. Ce nespusă bucurie
că Te-avem ca bun Păstor!
Tu ne-adăpi cu apa vie
din cerescul Tău izvor.
Tu ne dai păşune verde
și pe munţi înalţi ne sui.
Turma-n Tine se încrede,
alt Păstor ca Tine nu-i.
3. Tu ne-ncarci cu-a Tale daruri
ca să fim îmbogăţiţi.
În locaşul Tău de-a pururi
vor fi toţi cei mântuiţi.
O, avem înc-o dorinţă:
faţă-n faţ-a Te vedea!
Fie dup-a Ta voinţă,
vie-mpărăţia Ta!