347.
Te rog, cerceteaza-ma Tu!
1. Te rog, cercetează-mă Tu!
Tu vezi ce e-n inima mea.
Demult ochiul Tău mă văzu
când, plin de-ndurare,
din greaua pierzare,
m-a scos mâna Ta.
2. Tu vezi, o Isus, starea mea.
Tu ştii şi cât sunt de greşit.
Tu ştii şi ispita-mi cea grea.
În faţa Ta totul,
în faţa Ta totul
e descoperit.
3. Şi cine alt' oare-ar putea
să-mi şteargă păcatul cumplit
și-o inimă nouă să-mi dea?
Găsi-voi vreodată,
în chiar lumea toată,
un om sfânt, smerit?
4. O, Tu, numai Tu eşti preasfânt!
Auzi, deci, adâncu-mi suspin!
Căci vreau cât voi fi pe pământ,
întreaga mea viaţă,
întreaga mea viaţă
doar Ţie s-o-nchin.