336.
Doamne, Tu-n necazuri
1. Doamne, Tu-n necazuri lângă noi rămâi, chinurile noastre Tu le-nduri întâi,
//: ele mai ʼnainte trec prin mâna Ta
și nu-ngădui, numai cât putem răbda. ://
2. Lacrimile noastre numărate sunt,
Tu măsori povara duhului înfrânt.
//: Tu porți mâna care taie-n rana grea
și nu-ngădui, numai cât putem răbda. ://
3. Zilele-ncercării Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea celui asuprit,
//: mărginit e răul și puterea sa
și nu-ngădui, numai cât putem răbda. ://
4. Doamne, Tu-n necazuri fii cu toți ai Tăi, să nu mergem singuri pe-a durerii căi.
//: Cântărește totul Tu, cu mâna Ta
să nu-ngădui, numai cât putem răbda. ://