316.
Ce-i harul
1. Mă-ntrebi: ce e harul? E-o sfântă minune,
când soarele-apare şi nu mai apune,
şi chiar peste neguri şi nori de-ncercări,
te poartă-n lumină pe-aʼ slavei cărări.
2. Ce-i harul? E Domnul ce vine pe valuri
şi-n miezul de noapte te-aduce la maluri;
e Domnul, Păstorul, ce-ţi dă un sărut,
când alţii cu pumnii-ncleştaţi te-au bătut.
3. Ce-i harul? E-o viaţă deplin înnoită
în sângele jertfei, ca neaua albită.
E haina purtată din zori la apus,
dar fără de pată în Domnul Isus.
4. Ce-i harul? E visul deja ce se vede,
trăit cu iubire în cel care crede;
e pacea pe faţa acelui iertat,
în vorbele sfinte şi-n gândul curat.
5. Ce-i harul? E Domnul pe crucea amară,
în locul tău, Mielul întins ca să moară,
e ziua-nvierii din veacul cel rău,
când poţi şi tu spune: Sunt, Doamne, al Tău!"